Traducere de Octavian Cocoş
În lume poezia n-a apus:
Când soarele pe păsări le-a cam ars
Şi în frunziş se-ascund, va trece-un glas
Prin gardul viu, peste gazonul tuns;
E-al unui greier – liniştea-a străpuns
În zi de vară – că-i mereu atras
De-orice plăcere; şi când vrea răgaz
Stă printre bălării de nepătruns.
Din lume poezia n-a plecat:
Şi-n seri de iarnă, când afară-i ger
Şi linişte, din sobă iese clar
Un cânt de greier, tot mai înfocat,
Iar pentru cel ce moţăie stingher
Pare-un cosaş pe pajişte hoinar.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.